Zilele astea...

(nu) te voi trezi la realitate dacă vei minți
(nu) te voi sparge dacă gheață vei decide să rămâi
așa cum
(nu) te voi întreba „de ce?” când vei pune punct.
pentru că (nu) te îndrăgesc
(nu) te voi spăla de duhoarea vieții
(nu) te voi urî când mă vei iubi
(nu) te voi plânge când voi dispărea
așa cum
(nu) îți voi spune care e relația de adevăr din tot ceea ce am scris.

(nu) voi arde de dor, de zbor ascuns şi de uitare
(nu) voi renaşte din stele vii visate printre nori
(nu) mă voi legana în braţele lunii rămase până-n zori
printre ramuri cu poveşti ce (nu) te vor cunoaşte.
şi (nu) vei şti dacă exist sau dacă dintr-un vis sunt desprins , poposit...
(nu) şterge lacrima ce (nu) cade din cer. din cerul ochilor mei
 în care (nu) ai vrut să zbori.
Îți țin pumnii.
Ghicește-mă şi poate... poate voi hotărî să șterg (nu)
-----------------------------------------------------------
scriitor m-ai vrut, scriitor am devenit.
și am vrut să zbor ca să-ți aduc nori.
nori pufoși, plini de vitamina C,
mai sunt și romantic,
dar nu-i de-ajuns o toamnă-ntreagă de frunze
să te acopere de-a glezn-a-păr
cum nu-ți ajung nici cele 4 anotimpuri
vrei anul de 500 de zile
degeaba nori.
degeaba vise.
-----------------------------------------------------------
învață să te uiți de firea pământească
îmbracă-te în Sens și-adpotă nemurirea.