altă eră

clipe în marş
urmăresc nota discordantă a tuturor variabilelor,

părăsind zilele acestei vârste cu cadenţa neuitată

şi cu onorul spre dreapta. 
La dreapta-i puterea,

acolo-i pista Adevărului, Respectului şi Iubirii

ce in freamăt crepuscular renasc

la un cu totul alt strat de atmosferă. 

vârsta ce-o las în urmă, 
mi-a CĂLIT timpanele inimii

pentru muzica în care ascult

cu fereastra deschisă

migurile şi şoimii în zbor de noapte. 
Îmbrăţişez zborul, cu tot cu altitudinea lui,

iar în graţiile sale am să jertfesc cu mult mai artistic,

căci m-aşteaptă un nou trup la noul răsărit.

redevin.

O altă Phoenix..cu cioc mai aerodinamic,

cu aripi mai lungi şi de un auriu mai solemn. 

Gestionarea corectă a sentimentelor

Şi uite cum am ajuns să fim împânziţi de gadgeturi, într-o eră a calculatoarelor plină de adicţie virtuală sau mai bine zis într-o eră a facebook-ului unde fiecare are telefonul propriu umplut cu aplicaţii peste aplicaţii de nu mai ştii pe care s-o descarci acum şi pe care să o testezi mai târziu şi tot aşa. Eşti foarte atent la folosirea telefonului, închizi fiecare aplicaţie cu grijă după folosinţă ca nu cumva să îi forţezi memoria ram prea mult şi nu-ţi dai seama defapt că ajungi să fi controlat de un cub (aş vrea să pot spune rubic).

Tema pe care vreau să o abordez însă, este alta. Şi anume: abordarea corectă a sentimentelor.

Îmi dau seama cu stupoare că nu numai libertatea aceasta cotidiană s-a cam pierdut dar şi libertatea în abordarea corectă a sentimentelor. Ne înhămăm în relaţii fără să avem o bază clară în minte despre ce e iubirea („lasă că-mi dau eu seama pe parcurs ce şi cum), în ce constă o relaţie,  cum te raportezi la ea şi ce-i de făcut totuşi, în cazul în care aceasta se pierde pe drum iar tu rămâi blocat. Nici prin minte nu îţi mai trece dacă e ok să începi aşa ceva. Deobicei, o relaţie se începe fiindcă îl placi\o placi iar planurile mai serioase vin ulterior, nu înainte. Şi mă repet, se termină totul iar tu..rămâi blocat\ă.

Citesc uneori noutăţile cu care-mi umple facebook’ul newsfeed’ul şi rămân afiş. Îmi aduc aminte că era un fel de fotografie lirică undeva pe acolo şi suna ceva de genul: 7 rules for a simple, happy life: Make peace with your past so it wont disturb your present. 2. What other people think of you is none of your business. 3.Time heals almost everything. So wait up, give it time. 4. No one is in charge of your happiness. Except you. 5. Dont compare your life with others and dont judge them, you have no idea what their journey is all about. 6. Stop thinking too much. Its all right not to know all the answers. They will come to you when you least expect it. 7. Smile. You dont own all the problems in the world. J

7 reguli... iar dacă le respecţi, ai să ai o viaţă liniştită, fericită J))). Nu ştiu în ce măsură conştientizaţi aceste fotografii cu astfel de “citate” dar astea-s  asemenea celor care au mesajul ăla de : dacă dai share, primeşti un lamborghini, dacă dai like, primeşti un iphone 7.

Şi cum poţi face faţă trecutului? El e existent acolo, te bântuie ziua, noaptea şi în orice oră , în orice loc te-ai găsi, indiferent că eşti pe planeta asta, sau în oricare alt loc din spaţiul cosmic. Ai putea să încerci totuşi, partea extremistă, să te faci cosmonaut fiindcă ai auzit  de la mama Google că pe lună omul are cu 3 sferturi mai puţin greutatea sa. Şi ce rezolvi? Nici măcar acolo nu vei scăpa de greutatea trecutului.

Poţi întreba prietenii şi oamenii de lângă tine pe care-i vezi mai puternici şi ştii că au trecut şi ei peste lovituri din astea.. amoroase.Vei primi sfaturi gen: “mi-am omogenizat energiile negative şi dureroase în lucruri constructive şi am lăsat timpul să treacă...încearcă şi tu” . Dar în tot timpul ăsta.. când nu aveai ocupaţie, erai terminat/ă. Erai dependent de muncă, învăţat, citit sau orice altceva care să îţi ia gândul de la. Da, este adevărată partea de la PRIMA REGULĂ A UNEI VIEŢI SIMPLE ŞI FERICITE: Atât timp cât trecutul nu este împăcat, prezentul şi de cele mai multe ori, chiar şi viitorul, îşi schimbă variabila. Nu vei putea „merge mai departe”. Şi ce faci cu...trecutul ăsta care nu-ţi dă pace delocul locui? Nu te poţi lovi la cap să-ţi pierzi memoria, fiindca mai ai totuşi nevoie de ea.  Trecutul acesta, fiecare îl cărăm în spate. Într-un rucsac încă dinainte de clasa întâi. Adunăm acolo tot ceea ce am trăit, amintiri, persoane pe care le-am întâlnit de-a lungul vremei, împăcări, despărţiri de oameni dragi, ş.a.m.d. . Ce faci?

Abordarea corectă a sentimentelor.

Iau un verset cheie care se găseşte la 1Petru 5: 7. “Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.

Sentimentele noastre sunt în esenţă un produs al gândurilopr noastre şi un indicator al sănătăţii noastre spirituale. Fiecare gândeşte drept urmare, fiecare are sentimente, are o latură emoţională. Natura noastră emoţională a fost creată de către Dumnezeu şi funcţionează ca un indicator al sufletului, descoperind adâncimile caracterului nostru şi calitatea gândurilor noastre .Astfel, recunoasterea rolului sentimentelor (indicator şi nu conducător) precum şi raportarea corectă la acestea te va conduce la o victorie spirituală.

Sentimentele sunt pentru sufletul tău ceea ce este durerea pentru trup. Şi crede-mă, de n-ai simţi durerea, ai fi plin de cicatrici în câteva săptămâni. Ai merge la control pe fiecare săptămână ca să fi sigur că eşti sănătos. În cartea “Darul durerii” Philip Yancey impreună cu Dr. Paul descriu cazul unul copil care s-a născut fără simţul durerii. Dumnezeu ne-a dat capacitatea de a simţi durerea pentru protecţia noastră.

Şi la fel cum durerea îi oferă informaţii trupului tău, sentimentele îi oferă informaţii sufletului tău. Deşi ar fi tentant să crezi că este mai bine să nu experimentezi sentimente negative precum deprimarea, neliniştea suferinţa sau mânia, acestea îţi sunt totuşi de folos deoarece te ajută să te adaptezi la realitate.

Sentimentele sunt deasemenea rezultatul a ceea ce alegi să crezi.

Nu eşti atât de mult afectat de mediul şi de împrejurările în care te afli, ci de modul în care le percepi . În viaţa ta se produc diferenţe fundamentale atunci când îl iei în calcul şi pe Dumnezeu.

            Te lupţi cu trecutul, mai apar şi nişte evenimente negative care îţi înrădăcinează şi mai mult starea.. şi dai de stres. Stresul apare deoarece cele 5 simţuri percep ce se întâmplă în jurul tău şi transmit informaţia creierului. Mintea interpretează informaţiile primate generând ceea ce simţi în legătură cu situaţia\ile respective. Stresul apare de cele mai multe din faptul că ajungi să crezi minciuna conform căreia eşti neajutorat şi lipsit de speranţă, ca urmare a experienţelor negative din trecut. Adevărul e că... în Hristos nu eşti fără speranţă şi nici lipsit de ajutor. Vindecarea de sentimentele de neajutorare şi deznădejde este posibilă prin schimbarea gândirii. Aceasta e ceea ce biblia numeşte înnoirea minţii (Romani 12:2). Trebuie să înţelegi şi să alegi ce anume e adevărat cu privire la Dumnezeu şi nu ceea ce te-au determinat experienţele tale să crezi pentru că ceea ce simţi nu este modelat atât de mult de evenimentele petrecute, cât de modul în care le vezi.

            Sentimentele sunt ca un bec de avertizare pe bordul unei maşini. El există pentru a te avertiza cu privire la o potenţială problemă gravă de sub capotă. Poţi conduce încă o vreme însă dacă nu te ocupi de problemă, poţi da de situaţii urâte.

Există 3 metode principale de a reacţiona atunci când se aprinde becul.

1.      Poţi să iei o bucată de bandă izolieră şi să acoperi spunând “nu este nici o problemă, lumina a dispărut” -  aceasta se numeşte SUPRIMARE

2.      Poti exploda, să iei un ciocan şi să spargi becul – cel puţin se rezolvă chestiunea imediată. Aceasta e o EXPRIMARE necontrolată.

3.      Poţi să te uiţi sub capotă şi să indentifici problema- aceasta se numeşte RECUNOAŞTERE.

Suprimarea este atunci când, în mod conştient, ingori sentimentele fie alegi să nu te ocupi de ele , fie să nu vorbeşti despre şi să te închizi în tine, ceea ce e atât de nesănătos şi nesincer. Suprimarea emoţională poate fi unul dintre motivele principale pentru care oamenii au parte de suferinţe. Sentimentele nu mor daca le ingropi! Ele-s îngropate de vii şi ies la suprafaţă în feluri nesănătoase şi pe neaşteptate. E ca şi cum ai încerca să îngropi o cârtiţă care îşi va săpa drumul spre suprafaţă din nou. Suprimarea sentimentelor duce la comunicare nesincera şi este dăunatoare din toate punctele de vedere( psihic, fizic, spiritual) Una din greşelile frecvente făcute între oameni e confundarea SUPRIMĂRII cu IERTAREA.

Exprimarea necontrolata (Explozie) – o altă cale nesănătoasă de a reacţiona la sentimente este să exprimi violent tot ceea ce simţi, fără să gândeşti. Problema exprimării necontrolate este că ea nu este sănătoasă pentru cei din jur. Poate că pe moment ţie ţi se va părea bună  dar ar putea fi devastatoare din toate punctele de vedere pentru cei din jur.

Recunoasterea( sinceritatea ) – reacţia sănătoasă atunci când te simţi mânios, îngrijorat sau deprimat , este să fi sincer cu tine recunoscând ceea ce simţi. Apoi trebuie sa fi sincer cu Dumnezeu , spunându-i ceea ce simţi. Acestă sinceritate (cu tine însuţi şi Dumnezeu) te va conduce la acceptarea problemei cu care te confrunţi şi pregăteşte terenul pentru rezolvarea ei. Iisus a fost sincer din punct de vedere emoţional. În grădina Ghetsimani când s-a rugat Tatălui, spunându-I ceea ce a simţit şi rugând pe Tatăl să depărteze paharul ce avea să-L bea. Iar acum pun întrebarea... dacă Divinitatea şi-a exprimat cu sinceritate emoţiile cu atât mai mult trebuie să o faci şi tu! Nu poţi fi întro stare corectă cu Dumnezeu dacă nu eşti sincer. De aceea El poate alege ca uneori să te determine să fii sincer.

            Poţi alege să trăieşti încătuşat de trecut şi să alegi să îl suprimi de fiecare dată când apare în prezent dar cât vei mai putea continua aşa? 1 an?   2?   3?  Sau poţi alege abordarea corectă a sentimentelor ca mai apoi chiar să poţi trăi fără stres... Abordarea corectă a sentimentelor te va conduce către LIBERTATE.


Articol realizat cu ajutorul echipei de studiu a bisericii Efraim .

Adu-mi aminte

Adu-mi aminte, căci mai uit.
Adu-mi aminte când respir că poate fi ultima dată
Adu-mi aminte când sun să mai şi închid. 
Adu-mi aminte. 
Adu-mi aminte să mai râd, căci ştiu că ştii ca să o faci. 
Adu-mi aminte să privesc la cer când capul mi-e pământ. 
Adu-mi aminte că ploaia vine dar şi trece

Adu-mi aminte, căci mai uit. 
Adu-mi aminte să visez când realitatea mă-nfioară
Adu-mi aminte să schimb becul când se arde. 
Adu-mi aminte că noaptea are stele iar dimineaţa răsărit

Adu-mi aminte, căci mai uit. 
Adu-mi aminte să fotografiez momentul dar să-l şi traiesc din plin. 
Adu-mi aminte Tată, că timpul o să vrea să mă şocheze..adu-mi aminte ca să raman la fel. 
Adu-mi aminte că existăm ca să trăim. 
Adu-mi aminte ca să zbor când traficul m-apasă

Adu-mi aminte, căci mai uit. 
Adu-mi aminte să fiu orb, când celelalte simţuri se diminuează
Adu-mi aminte ca să mă trezesc 
Adu-mi aminte să mă odihnesc 
Adu-mi aminte că trebuie să tac ca sa aud. 
Adu-mi aminte, căci mai uit. 

Adu-mi aminte că-s ceresc şi nu terresc. 
Adu-mi aminte când fac pană, unde-i roata de rezervă. 
Adu-mi aminte că-s sanatos bolnav sortit iubirii Tale. 
Adu-mi aminte că-s deştept cand dau cu capul de prostie
Adu-mi aminte că timpul nu e al meu
Adu-mi aminte, căci mai uit. 
Adu-mi aminte chiar dacă spun că nu uit. 
Adu-mi aminte, căci sunt om şi... uit.

Doar o variabilă

Ajungi  la un moment dat într-un moment al vieţii în care te opreşti. Te analizezi şi faci o mică introspecţie, începi mai întâi cu întrebări..îţi răspunzi,  te uiţi peste fotografii mai vechi, momente importante, amintiri delicate... şi recapitulezi aşa... totul în limita disponibilă . Parcă îţi vine să faci schimbări sesizabile cu tine; vrei să slăbeşti nu ştiu câte kg sau din contră... , să-ţi schimbi look-ul, garderoba, obiceiurile.. oricum, o totală nebuloasă care de cele mai multe ori nu ajută.

Citeam pe blog şi nu-mi venea să cred cât de mult m-au ajutat gândurile pe care le scriam în urmă cu 2 ani: „Secerişul” . „24 de ore” ... Mi-am dat seama că a trecut atââât de mult timp de când nu am mai transpus nici un gând şi că trebuie să încep să scot praful de mult aşezat cu greu de pe tastatură.  Mi-am dat seama că am atât de multe să scriu şi parcă nu ştiu nici măcar de unde să încep. S-au întâmplat atât de multe, m-am schimbat atât de mult..şi nu mă plâng. Fiecare decizie, fiecare incipit, fiecare concluzie, fiecare regret, au dus la editarea conturului meu care ştiu că nu e finalizat- voi învăţa şi tot învăţa de-a lungul timpului- inamicul prietenos.

Mi-am dat seama că sunt atât de multe diferenţe subtile în viaţă de care nu suntem conştienţi, trăim cu ele ani de-a rândul orbiţi. Prezentul...are atâtea variabile existente, întorsături de situaţii care te lasă pur şi simplu fără replică, amuţeşti. Credeai anumite lucruri, situaţii, persoane (variabile) atât de stabile.. dar ai făcut greşeala încă de la bun început crezând în ele, crezând că pot fi permanente. Fiindcă o variabilă...nu va fi stabilă vreodată. Îşi schimbă forma asemenea cameleonului atât de bine încât nu mai recunoşti nimic. Rămâi prost. Dar în timp... în timp ajungi să fii conştient de ele, păcat că de cele mai multe ori e prea târziu... 

prea târziu ca să faci diferenţa scarandivă între a sprijini o mână şi a încătuşa un suflet lângă tine;

A avea pe cineva lângă tine nu e acelaşi lucru cu starea aceea de siguranţă. Totul se duce, fiindcă totul are termen de expirare mai devreme sau mai târziu. Şi cu cât conştientizezi asta mai mult, cu atât mai bine îţi vei preţui momentele, variabilele. Azi zbori, mâine te aterizezi forţat într-o prăpastie.  Paradoxal... Dar dintr-o dată îţi faci planuri azi fiindcă de mâine nu eşti sgur şi te trezeşti că variabila din viitor pe care te bazai astăzi, se opreşte la jumătate fără nici măcar o eroare, nimic. Deşert. Iei un sărut drept contract iar cadourile promisiuni. Vrei să înfloreşti şi uiţi sau mai bine zis, ai exclus de mult variabila că cineva ar mai putea să-ţi aducă flori în suflet. Uiţi că stând lângă cineva care-ţi oferă un viitor bun nu înseamnă neapărat că vei fi statornic, nu. Eşti o variabilă care se clatină mereu iar mai devreme sau mai târziu vei claca, te vei întoarce înapoi în tine sau..la vechiul tine. De ce? Pentru că numai cel care e capabil să te iubească exact aşa cum eşti e capabil să-ţi determine fericirea platonică, statornică iar dacă rămâi lângă ea numai pentru că te simţi singur, vei simţi în timp că nu mai vrei s-o vezi. De-aia am crezut şi cred în continuare că sinceritatea e cel mai important atu în toate relaţiile de orice factură socială, sufletească. Îţi dai seama cu greu...dar ajungi şi acolo, să observi că prietenii îţi sunt număraţi şi trebuiesc preţuiţi chiar şi atunci când îţi greşesc. De ce? Pentru că mai devreme sau mai târziu vei plânge după fiinţele cărora le-ai dat drumul să plece. Pentru că nu ai ştiut să faci diferenţa între a scuza şi a ierta... greu. Iar dacă ai rănit grav, e foarte probabil ca acea prietenie să nu mai existe cu aceeaşi intensitate fiindca tu nu ai răbdare să-ţi răscumperi greşeala în timp. Vrei acum, fix acum să fi iertat. Nu eşti conştient. Nu te mai interesează. Ţi-a ajuns. Dar nu ştii... nu ştii că grăbind un lucru rişti să-i strici tot miezul.

Fiecare variabilă trebuie preţuită la momentul respectiv pentru că fiecare experienţă împărtăşită cu fiecare persoană de lângă tine, nu se va mai repeta vreodată. Te vei găsi înconjurat de oameni urcându-te în centrul atenţiei dar vei simţi chiar şi atunci lipsa celor care erau dar..nu mai sunt. Şi probabil că te simţi în sfârşit pregătit să-i primeşti înapoi, să dai de pământ cu toate legile fizicii, să produci imposibilul, să ai răbdare cu cei cărora le-ai greşit, să le spui cât de mult preţuiai momentele când îţi erau în viaţă, să le spui cât de mult ţii la ei şi cât de mult îţi pot lipsi dar rămâi fără şanse. Pentru că s-au dus, îi poţi căuta până la marginile pământului şi văzduhului, degeaba. Ei s-au dus..purtaţi de variabile.

Trăieşte cu sens, răbdare şi înţelepciune. Eşti doar...o variabilă.