Adu-mi aminte

Adu-mi aminte, căci mai uit.
Adu-mi aminte când respir că poate fi ultima dată
Adu-mi aminte când sun să mai şi închid. 
Adu-mi aminte. 
Adu-mi aminte să mai râd, căci ştiu că ştii ca să o faci. 
Adu-mi aminte să privesc la cer când capul mi-e pământ. 
Adu-mi aminte că ploaia vine dar şi trece

Adu-mi aminte, căci mai uit. 
Adu-mi aminte să visez când realitatea mă-nfioară
Adu-mi aminte să schimb becul când se arde. 
Adu-mi aminte că noaptea are stele iar dimineaţa răsărit

Adu-mi aminte, căci mai uit. 
Adu-mi aminte să fotografiez momentul dar să-l şi traiesc din plin. 
Adu-mi aminte Tată, că timpul o să vrea să mă şocheze..adu-mi aminte ca să raman la fel. 
Adu-mi aminte că existăm ca să trăim. 
Adu-mi aminte ca să zbor când traficul m-apasă

Adu-mi aminte, căci mai uit. 
Adu-mi aminte să fiu orb, când celelalte simţuri se diminuează
Adu-mi aminte ca să mă trezesc 
Adu-mi aminte să mă odihnesc 
Adu-mi aminte că trebuie să tac ca sa aud. 
Adu-mi aminte, căci mai uit. 

Adu-mi aminte că-s ceresc şi nu terresc. 
Adu-mi aminte când fac pană, unde-i roata de rezervă. 
Adu-mi aminte că-s sanatos bolnav sortit iubirii Tale. 
Adu-mi aminte că-s deştept cand dau cu capul de prostie
Adu-mi aminte că timpul nu e al meu
Adu-mi aminte, căci mai uit. 
Adu-mi aminte chiar dacă spun că nu uit. 
Adu-mi aminte, căci sunt om şi... uit.