Doar o variabilă

Ajungi  la un moment dat într-un moment al vieţii în care te opreşti. Te analizezi şi faci o mică introspecţie, începi mai întâi cu întrebări..îţi răspunzi,  te uiţi peste fotografii mai vechi, momente importante, amintiri delicate... şi recapitulezi aşa... totul în limita disponibilă . Parcă îţi vine să faci schimbări sesizabile cu tine; vrei să slăbeşti nu ştiu câte kg sau din contră... , să-ţi schimbi look-ul, garderoba, obiceiurile.. oricum, o totală nebuloasă care de cele mai multe ori nu ajută.

Citeam pe blog şi nu-mi venea să cred cât de mult m-au ajutat gândurile pe care le scriam în urmă cu 2 ani: „Secerişul” . „24 de ore” ... Mi-am dat seama că a trecut atââât de mult timp de când nu am mai transpus nici un gând şi că trebuie să încep să scot praful de mult aşezat cu greu de pe tastatură.  Mi-am dat seama că am atât de multe să scriu şi parcă nu ştiu nici măcar de unde să încep. S-au întâmplat atât de multe, m-am schimbat atât de mult..şi nu mă plâng. Fiecare decizie, fiecare incipit, fiecare concluzie, fiecare regret, au dus la editarea conturului meu care ştiu că nu e finalizat- voi învăţa şi tot învăţa de-a lungul timpului- inamicul prietenos.

Mi-am dat seama că sunt atât de multe diferenţe subtile în viaţă de care nu suntem conştienţi, trăim cu ele ani de-a rândul orbiţi. Prezentul...are atâtea variabile existente, întorsături de situaţii care te lasă pur şi simplu fără replică, amuţeşti. Credeai anumite lucruri, situaţii, persoane (variabile) atât de stabile.. dar ai făcut greşeala încă de la bun început crezând în ele, crezând că pot fi permanente. Fiindcă o variabilă...nu va fi stabilă vreodată. Îşi schimbă forma asemenea cameleonului atât de bine încât nu mai recunoşti nimic. Rămâi prost. Dar în timp... în timp ajungi să fii conştient de ele, păcat că de cele mai multe ori e prea târziu... 

prea târziu ca să faci diferenţa scarandivă între a sprijini o mână şi a încătuşa un suflet lângă tine;

A avea pe cineva lângă tine nu e acelaşi lucru cu starea aceea de siguranţă. Totul se duce, fiindcă totul are termen de expirare mai devreme sau mai târziu. Şi cu cât conştientizezi asta mai mult, cu atât mai bine îţi vei preţui momentele, variabilele. Azi zbori, mâine te aterizezi forţat într-o prăpastie.  Paradoxal... Dar dintr-o dată îţi faci planuri azi fiindcă de mâine nu eşti sgur şi te trezeşti că variabila din viitor pe care te bazai astăzi, se opreşte la jumătate fără nici măcar o eroare, nimic. Deşert. Iei un sărut drept contract iar cadourile promisiuni. Vrei să înfloreşti şi uiţi sau mai bine zis, ai exclus de mult variabila că cineva ar mai putea să-ţi aducă flori în suflet. Uiţi că stând lângă cineva care-ţi oferă un viitor bun nu înseamnă neapărat că vei fi statornic, nu. Eşti o variabilă care se clatină mereu iar mai devreme sau mai târziu vei claca, te vei întoarce înapoi în tine sau..la vechiul tine. De ce? Pentru că numai cel care e capabil să te iubească exact aşa cum eşti e capabil să-ţi determine fericirea platonică, statornică iar dacă rămâi lângă ea numai pentru că te simţi singur, vei simţi în timp că nu mai vrei s-o vezi. De-aia am crezut şi cred în continuare că sinceritatea e cel mai important atu în toate relaţiile de orice factură socială, sufletească. Îţi dai seama cu greu...dar ajungi şi acolo, să observi că prietenii îţi sunt număraţi şi trebuiesc preţuiţi chiar şi atunci când îţi greşesc. De ce? Pentru că mai devreme sau mai târziu vei plânge după fiinţele cărora le-ai dat drumul să plece. Pentru că nu ai ştiut să faci diferenţa între a scuza şi a ierta... greu. Iar dacă ai rănit grav, e foarte probabil ca acea prietenie să nu mai existe cu aceeaşi intensitate fiindca tu nu ai răbdare să-ţi răscumperi greşeala în timp. Vrei acum, fix acum să fi iertat. Nu eşti conştient. Nu te mai interesează. Ţi-a ajuns. Dar nu ştii... nu ştii că grăbind un lucru rişti să-i strici tot miezul.

Fiecare variabilă trebuie preţuită la momentul respectiv pentru că fiecare experienţă împărtăşită cu fiecare persoană de lângă tine, nu se va mai repeta vreodată. Te vei găsi înconjurat de oameni urcându-te în centrul atenţiei dar vei simţi chiar şi atunci lipsa celor care erau dar..nu mai sunt. Şi probabil că te simţi în sfârşit pregătit să-i primeşti înapoi, să dai de pământ cu toate legile fizicii, să produci imposibilul, să ai răbdare cu cei cărora le-ai greşit, să le spui cât de mult preţuiai momentele când îţi erau în viaţă, să le spui cât de mult ţii la ei şi cât de mult îţi pot lipsi dar rămâi fără şanse. Pentru că s-au dus, îi poţi căuta până la marginile pământului şi văzduhului, degeaba. Ei s-au dus..purtaţi de variabile.

Trăieşte cu sens, răbdare şi înţelepciune. Eşti doar...o variabilă.