Dor de realitate

mă-njunghie fericirea -posomorâta mea idee...

calciu efervescent e acum praful meu de stea.

l-am băut, fără să mă gândesc de ce.

simțurile, aliniate ca planetele,

îmi descriu aievea dor

și-ncerc să dorm

dar pot?

mnu.

zeci de fluturi nu-mi ajung

să te colorez în chip de curcubeu,

visul meu.

ajunge-voi odat-acolo!

să știu că sunt aproape de cer

dar și pământ.

căci sălbatici am ajuns,

mânați de dor de Oxigen.

oare vom putea vedea

ca atunci când ceața nu-i?

mi s-a stins privirea și aștept.

iar somnul, va veni el.

haide visule, pune-ți capăt zilelor!